Castelul din Zau de Câmpie are nevoie de un milion de euro pentru restaurare

castelul-din-zau-de-campie-are-nevoie-de-un-milion-de-euro-pentru-restaurare

Castelul “Ugron” din Zau de Câmpie, construit între anii 1909-1911 după o mixtură arhitecturală ciudată, un neogotic combinat cu neoromanic, fără analogii similare în Transilvania, care a fost preluat în administrare de Muzeul Judeţean Mureş în urmă cu doi ani, ar avea nevoie de cel puţin un milion de euro pentru a fi complet restaurat.
Despre Castelul din Zau de Câmpie se spune că ar fi fost construit după principiile unui calendar – are patru turnuri, care ar marca anotimpurile, 12 intrări, câte numără lunile anului, 52 de camere, câte sunt săptămânile dintr-un an, şapte terase, câte zile sunt într-o săptămână şi 365 de ferestre, câte zile sunt într-un an – însă în interiorul acestuia nu există nicio însemnare sau indiciu care să arate că într-adevăr acest lucru a fost urmărit în timpul construcţiei.
“Castelul de la Zau este o clădire tânără, are peste o sută de ani, de vârstă cu Palatul Culturii. Dacă exista un program dedicat sau conceput conform calendarului, de obicei mai ales în Renaştere sunt clădiri care au asemenea realizări, camere zodiac, camere cu calendar, ele sunt pictate, există zodiacuri, există nişte indicii, există nişte steme sau reprezentări în basorelief legat de un mesaj pe care vrei să-l transmiţi. Asta ar fi foarte subtil dar e şi forţat puţin ca din număr de ferestre şi uşi, foarte greu îţi dai seama că ar fi asta un proiect iconografic. Eu nu cred. În cazul unui proiect iconografic ar trebui pe faţadele laterale să fie elocvente şi de înţeles, aşa nu prea îţi dai seama – sau măcar în holul principal să fie cu reprezentări cu lunile anului, cu anotimpurile, orice. La fiecare castel care are un proiect asemănător sunt totuşi nişte elemente decorative care îţi indică acest fapt, aici singurul element decorativ masiv păstrat este stema familiei pe faţada principală, care este o stemă imensă, elegantă, e din mozaic roşu şi s-a păstrat într-o condiţie bună. Acest moziac e frumos păstrat, va fi primul element pe faţadă pe care-l restaurăm, împreună cu balconul neogotic, care este cel mai afectat. Tencuiala de pe balcon s-a desprins în bucăţi mari şi momentan l-am închis (…) Pentru o restaurare completă a castelului ar fi nevoie de peste un milion de lei”, a declarat directorul Muzeului Judeţean Mureş, Soos Zoltan.
Pentru ca această construcţie să nu se ruineze, Consiliul Judeţean Mureş, proprietarul de drept al castelului, a alocat şi în acest an suma de 380.000 lei, pentru continuarea reparaţiilor la acoperiş şi la balconul principal, aflat într-o stare avansată de degradare.
Muzeul Judeţean Mureş a preluat în administrare, în noiembrie 2017, clădirea castelului, care a fost până atunci în administrarea centrului de plasament şi adăpostea un orfelinat pe vremuri.
“Şi asta a fost o experienţă interesantă pentru mine, având în vedere că pentru o singură postare pe Facebook, prin care se anunţa începerea reparaţiilor, erau aşa de multe urări de bine, fiind sute, poate mii de oameni care au crescut acolo şi se pare că era un orfelinat bun, era casa pentru aceşti copii pe vremuri şi acum normal ar dori să vadă castelul pe mâini bune, funcţional. Evident, în ultimii 8 ani nu au fost intervenţii majore, asta a avut ca rezultat deteriorări la acoperiş şi infiltraţii de apă. Erau două tavane parţial afectate, unul prăbuşit parţial, deci încă nu erau distrugeri masive şi s-a intervenit, putem să zicem în timp util. Anul trecut s-a finalizat prima etapă de reabilitare a acoperişului, unde părţile cele mai afectate au fost reparate şi pe o porţiune a fost complet schimbată ţigla. Urmează să se finalizeze reparaţia acoperişului şi va trebui refăcut drenajul din spatele clădirii, pentru că apele pluviale care sunt captate din deal efectiv se opresc la castel şi, nefuncţionând acest sistem de drenaj, deja pivniţa e foarte umedă şi plină de egrasie, deci e păcat că de fapt pivniţa era folosită ca şi bucătărie, sală de mese. Pentru toate acestea probabil va trebui să dăm jos tencuielile, totul e deja cuprins de mucegai, este o muncă imensă. 90% este afectată pivniţa de mucegai. În 10 ani de neîntreţinere are nişte urmări grave”, a arătat Soos.

În a doua parte a lucrărilor se va trece la repararea balcoanelor din faţă, care sunt elemente arhitectonice foarte frumoase care definesc arhitectura clădirii, cel mai afectat fiind balconul mic.
“Momentan balcoanele sunt protejate cu un acoperiş de protecţie ca să nu mai fie afectate de ploi şi urmează după aceea, evident, interiorul, cu refacerea instalaţiilor. În acest an se va lucra şi pe proiectul tehnic, se va efectua un studiu de fezabilitate în vederea obţinerii unor fonduri guvernamentale sau europene, vom vedea”, a precizat directorul Muzeului Judeţean Mureş.
Dacă se reuşeşte reabilitarea castelului ca punct de atracţie turistic, susţine Soos, acesta va însemna foarte mult pentru zona de Câmpie a judeţului Mureş, care este o atracţie pentru pescuitul sportiv, însă şi pentru un loc unic în Europa, cum este Rezervaţia de Bujori de Stepă.
“Castelul în sine nu o să genereze un turism intens, însă combinat cu lacurile din zonă, cu valorile şi resursele Câmpiei Transilvaniei ar putea să genereze un trafic mai însemnat. Mai este bujorul de stepă, care este o atracţie doar o lună pe an, deci trebuie să mai găsim câteva elemente de atractivitate, cum ar fi lacurile, cu vietăţile lor şi, evident, castelul, care odată reabilitat se va putea menţine doar că va avea un rol de centru de evenimente, de conferinţe, trebuie văzut care va fi targetul acestui castel. Nu putem merge pe consumatori localnici, trebuie să mergem măcar la 4 stele, să aibă atractivitate. Sunt foarte multe firme din România care caută centre de evenimente, în medii elegante, cum sunt castelele. Pentru asta mansardarea este inevitabilă, camerele din castel nu sunt suficiente pentru un hotel care să funcţioneze şi, normal, câteva camere vor fi destinate unui mini-muzeu pentru a prezenta istoricul castelului şi, pe scurt, istoricul regiunii, unde ne aflăm şi care este importanţa acestei regiuni, dar şi un restaurant, care având în vedere industria piscicolă din zonă, ar trebui să se specializeze”, a precizat Soos.
Ca un gest de recunoştinţă, muzeografii au propus să ofere un spaţiu familiei Ugron, care are foarte mulţi urmaşi, astfel încât castelul să nu fie privat de trecut.
“Moştenitorii baronului Ugron erau îndreptăţiţi să îl redobândească, doar că au întârziat cu depunerea actelor pentru retrocedare, aşadar au rămas în afara posibilităţii de a recupera (castelul a ajuns în posesia Consiliului Judeţean Mureş, n.r.) iar noi încercăm, cumva, să facem un fel de adevăr istoric, nu vrem să privăm castelul de trecutul lui, ba cred că ar fi benefic pentru castel, pentru familie şi pentru comunitatea din Zau să fie o unitate, toţi să fim interesaţi în reabilitare dar şi să-i dăm viaţă. Ar trebui amenajat parcul din jurul castelului, o parte din parc aparţine de castel, este în administrarea muzeului, iar o mai mare parte din parc aparţine familiei, deci au redobândit-o. Momentan se asigură paza, întreţinerea şi sunt efectuate conservările primare, iar acum aşteptăm să înceapă partea a doua execuţiei, cu drenajul şi cu protecţia clădirii de apele pluviale”, a precizat interlocutorul.
Castelul din Zau de Câmpie a fost construit de baronul Ugron Istvan, iar arhitectul care era din Cluj-Napoca şi a adoptat un stil mai arhaic, neogotic.
Cele mai reprezentative elemente arhitecturale sunt cele două turnuri, la cele două laturi ale faţadei principale şi balcoanele.
“Masivitatea din faţadă este dată de un element central imens, caracteristic castelelor gotice, este un neogotic combinat cu neoromanic, e o mixtură ciudată, în Transilvania nu are analogii similare, dar această combinaţie este la modă la acea vreme, la Budapesta, Praga, Viena, în oraşe mai mari unde sunt câteva clădiri realizate în acest stil neogotic şi neoromanic. Deşi faţada este destul de unitară, în spate este mult mai puţin elaborată decât faţada, unde ai nişte linii clare, două balcoane frumoase, un balcon e neogotic, cel din dreapta este neoromanic, dar nu este deranjant. Au reuşit să găsească o armonie la întregul castel Ugron”, a afirmat Soos Zoltan.
Holul castelului este impresionant şi s-a păstrat destul de bine, este tot în stil neogotic, fiind o casă a scărilor imensă, iar balustradele, contrar modei din acea perioadă, adică nu sunt confecţionate din piatră, ci din mozaic. Deşi în Orfelinatul de la Zau de Câmpie au crescut zeci de generaţii de copii, pe aceste balustrade nu se văd urme de deteriorare, iar din totalul sobelor vechi, în castel s-au păstrat doar patru, sobe art deco.
“Exista o cameră cu şemineu, avea rol decorativ. Noi toate astea încercăm să le arătăm, dar puţin şi din cariera lui Ugron Istvan, ce a însemnat, unde a trăit, pe ce meleaguri a umblat şi ce colecţie a adunat. A fost totuşi o personalitate interesantă şi sper să ne ajute şi familia în a aduna documentaţia necesară pentru reabilitarea spaţiilor interioare, exterioare, parcul cum arăta, toate astea. Desigur, în funcţie de banii care stau la dispoziţia noastră”, a precizat Soos.
O legendă locală spune că Ugron Istvan, care era diplomat în Rusia ţaristă, a construit acest castel dintr-o pornire romantică după o dragoste neîmplinită faţă de una dintre fiicele Ţarului Nicolae al II-lea al Rusiei.
“Ugron Istvan era diplomat în Rusia ţaristă, nu s-a căsătorit niciodată, a rămas celibatar toată viaţa. Care era realitatea, nu ştiu. Construcţiile le-a pornit când era încă în străinătate, nu era acasă. Sunt tot felul de legende cum că ar fi dorit să impresioneze o iubită din Rusia, nu este exclus, dar sunt legende puţin forţate. Oricum este o viziune interesantă a lui Ugron Istvan, pentru că este imens castelul. Înseamnă că în afară de veniturile realizate din domeniul Zau, pe care-l deţinea, de la familie. Din câte ştiu familia Ugron se trag din zona Secuimii şi ei devin nobili undeva în secolul al XVIII-lea sau mai înainte, iar ramura de la Zau de Câmpie ia naştere în secolul al XVIII-lea, printr-o căsătorie cu o fată Banffy. Banffy erau mari proprietari în Câmpia Transilvaniei şi atunci ei moştenesc această porţiune. Ugron Istvan nu are copii, toată proprietatea o moşteneşte sora sa. Ugron Istvan moare în 1948, undeva într-o locuinţă obligatorie asigurată de stat, moare privat de toate drepturile. A fost un diplomat cu o carieră strălucită şi o avere însemnată, a venit comunismul şi asta îl aşteaptă. Din câte ştiu, colecţia de arme nu a fost complet desfiinţată, o parte a fost luată de proprietari, de moştenitori sau de rude în străinătate, înainte de naţionalizare, dar multe obiecte au dispărut. Asta ar fi foarte interesant să găsim, sunt convins că există undeva un jurnal, există undeva un inventar cu colecţia de arme a lui Ugron Istvan, pasionat de arme, de călătorii, de aventuri”, a mai spus directorul Muzeului Judeţean.
Castelul din Zau de câmpie şi-a păstrat exteriorul original destul de bine, întrucât nu au fost intervenţii majore, însă în interior s-au produs o serie de transformări – cu excepţia holului principal – dispărând mobilierul, decoraţiunile interioare şi sobele.
Castelul din Zau de Câmpie a fost preluat de stat în perioada comunismului, a fost sanatoriu pentru bolnavii de TBC, şcoală, depozit de cereale, iar până în 2012 a fost casă de copii. A fost apoi revendicat de către urmaşii baronului Ugron, însă Consiliul Judeţean Mureş a câştigat procesul, adjudecându-şi proprietatea.

(www.agerpres.ro)

 

Post-ul Castelul din Zau de Câmpie are nevoie de un milion de euro pentru restaurare apare prima dată în Stiri din Mures, Stiri Targu mures – Liderul presei muresene.


Aceasta stire este preluata.

Sursa articolului: Castelul din Zau de Câmpie are nevoie de un milion de euro pentru restaurare

Credit autor: redactia.

Recomandate

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.