Ora 12.51. „Un avion de mici dimensiuni (…) a aterizat fortat in zona Varfului Mădărași din județul Harghita. (…) Potrivit datelor furnizate de apelant, dupa aterizare avionul a luat foc. La bord se aflau pilotul si copilotul, care s-au evacuat imediat.
Ambele persoane sunt constiente, fara rani grave”. Camera, trepied, echipamente de live și viteză, spre vârf. Pe drum, telefoane de confirmare. Multe telefoane. „Da, e în zona vârfului, se intervine din elicopter, zonă foarte greu accesibilă. Acces de pe drumul spre stațiunea Mădăraș”, spune, în mod repetat, oficialul.
Până în ultima localitate, două ore. De acolo, e foarte accidentat. Drum forestier greu. Ajung la capăt, iau în spate tot echipamentul și dă-i la deal. Ciudat, niciunul din localnicii și turiștii cu care vorbesc nu a auzit un avion, nu a văzut fum, nu a auzit elicopterul SMURD și nici n-a zărit mașinile echipelor de intervenție. Nu-mi fac griji, merg pe mâna oficialilor. Informația e explicită, confirmată. Văd sus, pe vârf, cum stau lucrurile.
Pe vârf, niciun nimic. Peisaj superb, vânt de-ăla fain, de altitudine, dar nici urmă de avion, elicopter sau fum. Aflu că măcar cei doi oameni din avion sunt safe, în drum spre două spitale. Eu însă nu prea. „Cod roșu de furtună”. E drept că nu în Harghita, dar norii ăia urâți, din zare, mă presează să iau rapid o decizie.
Ora 16.43. „Aveți cumva coordonatele locului? Eu sunt pe vf. Mădăraș. Nu se vede nimic de aici”, îi scriu oficialului.
Ora 16.49. „Zona Szentes”, răspunde oficialul.
Senteș e un vârf mai pitic. Tot în Munții Harghitei. Are 938 metri. Cam jumătate din Mădăraș. Zona o știu, cumva, că mama e de pe-acolo. Pădure frumoasă, dealuri molcome, peisaj. Dar e foarte departe de Vârful Mădăraș, dacă punem la socoteală rigoarea coordonatelor gps și a informațiilor oficiale. Practic, e altundeva. Foarte altundeva.
Mă retrag dezumflat de pe vârf. Când ajung înapoi la prima așezare, începe și furtuna.
Acum, poate greșesc. Dar știți ce cred? Că cineva, undeva, a decis că sună mai bine „intervenție cu elicopterul, în zona vârfului Mădăraș”. Mno, 1800 metri, relief accidentat, treabă grea. Cred că cineva, undeva, s-a bazat pe faptul că ziariștii nu urcă până acolo, n-au cum să verifice. Cred că de aia a recunoscut oficialul că intervenția e într-un loc mult mai călduț, abia când s-a convins că am ajuns, cu tot cu scule (nu-s ușoare), pe vârful indicat inițial și confirmat ulterior, în mod repetat.
Vă amintiți imaginile din august 2016, cu elicopterul particular care intră cu spatele, între stâncile din Piatra Craiului, ridică la troliu victima unui accident montan grav și pleacä, în siguranță? Atunci, elicopterul SMURD a făcut cale-ntoarsă, iar particularul a fost lăsat să intervină abia când toți s-au convins că e singura șansă de salvare a femeii căzute de pe stânci.
Am vorbit cu pilotul de atunci și mi-a spus că ce a făcut particularul era prea riscant pentru procedurile SMURD. Că el nu va face niciodată așa ceva, cu elicopterul statului.
Știu că, din august 2016, SMURD a făcut progrese mari, pe partea de salvare cu elicopterul, la munte. Au fost cursuri cu REGA – organizația elvețiană de salvare aeriană, antrenamente la troliu, acțiuni montane din ce în ce mai îndrăznețe. Dar dacă este adevărat că „Vârful Mădăraș” sună mai îndrăzneț decât „Vârful Senteș” sau „1800” mai cutezător decât „938”, atunci cred că alunecăm în penibil. Refuz să cred că prin minciună se construiește și se consolidează imaginea publică a celor de la SMURD, care fac salvări aeriene la munte. Și înțeleg că, de altfel, le fac din ce în ce mai „profi”.
Claudiu Loghin fb / Foto: ISU Harghita
Aceasta stire este preluata.
Sursa articolului: INTERVENTIA de salvare in cazul avionului prabusit, descrisa in cuvinte si imagini!
Credit autor: ms.
