EDITORIAL. Înființată în Tîrgu Mureș sub denumirea Școala nr.7 încă din urmă cu 64 de ani (dar cu o istorie de 112 ani), această unitate de învățământ gimnazial a devenit recent o miză politicianistă și unul dintre exemplele elocvente ale concluziei raționale că acest municipiu românesc și-a aborgat doar de fațadă titulatura de „Orașul Armoniei”. Iată cum se manifestă la nivel politico-administrativ această „armonie”.
Prima nășire
Timp de 64 de ani, Școala nr. 7 din cartierul 7 Noiembrie din Tîrgu Mureș s-a numit așa. Nu a părut că interesează sau deranjează pe cineva acest aspect. În acest an, observând că Școala nr. 7 e singura din cele 30 de unități de învățământ gimnazial și liceal din municipiul Tîrgu Mureș care nu are nume (doar un număr), cei trei consilieri municipali de la POL (singurii care formează opoziția minioritară din forul deliberativ al Orașului Armoniei) – Radu Bălaș, Pápai László Zsolt și Tatár Lehel – au propus ca aceasta să primească numele Bethlen Gábor.
Idee bună (a botezului), decizie controversată (a numelui) – puțini au contestat denumirea propusă inițial, pe considerent că principele Transilvaniei a fost un filoturc convins și poate și mai puțin contestari din societatea civilă au luat în considerare aspectul că tocmai filoturcului respectiv i se datorează schimbarea denumirii orașului, din Székelyvásárhely (Tîrgu Secuiesc) în Marosvásárhelyi (Tîrgu Mureş), adică numele pe care-l poartă urbea astăzi. Nu le-a plăcut și pace.
A doua nășire
Când greșești, spun normele civilizației, e indicat să-ți asumi eroarea și, dacă se mai poate, s-o îndrepți. Poliștii au încercat să îndrepte ceea ce au fost acuzați că au greșit: denumirea propusă. Astfel au declanșat un sondaj de opinie on-line, propunând 11 nume (printre care și al lui Bethlen Gábor). Subliniere: din start s-a luat în calcul ca școala să primească numele unei personalități de etnie maghiară, argumentul fiind oarecum logic: din cele 30 de gimnazii și licee din Tîrgu Mureș, 17 poartă denumirea unor personalități românești, opt au nume neutre, trei poartă denumirea unor personalități maghiare și una, a unei personalități germane.
Rezultatul sondajului a fost că, din cei 864 de participanți la sondaj (se presupune că au participat activ cei cărora le pasă cum se va numi școala respectivă), 38% (324) au optat pentru numele scriitorului de origine clujeană Sütő András, fost comunist de vază, membru al Marii Adunării Naționale a PCR în perioada 1965-1980, deveni dizident și intrat în dizgrația partidului (și a Securității) în ultimii 9 ani ai regimului.
Sütő András este perceput ca măcar jumătate tîrgumureșean, el activând aici ca redactor-șef al publicației culturale maghiare Új Élet („Viață Nouă”) – editată de Consiliul Culturii și Educației Socialiste în Tîrgu Mureș – și fiind înmormântat în cimitirul reformat din municipiu (a murit la Budapesta, în 2006, acolo unde și-a petrecut ultima perioadă a vieții). Într-un oraș condus de oameni care măcar mimează că sunt înzestrați cu rațiune, aici trebuia să se-ncheia povestea, propunerea trebuia să intre în plenul Consiliului Local și cei plătiți din banii tîrgumureșenilor să-și exprime votul, ținând sau nu seama de dorința contribuabililor.
A treia nășire
Numai că n-a fost așa. Paranteză explicativă: pentru că minuscula opoziție din Consiliul Local Tîrgu Mureș, controlat aproape în totalitate de Întâistătătorul edil Dorin Florea, îndrăznește să persifleze public derapajele administrative (dese!) aprobate disciplinat de îndestulații majoritari (UDMR, PSD, PNL), TOATE proiectele acestora (unele proaste, altele, însă, bune!) sunt aruncate la coșul de gunoi al deliberativului.
Principiile refuzurilor sunt clasicele îmbrățișate de băieți care se cred bărbați doar pentru că și-au luat sacoul peste cămașă: Nu-s bune; Miștocarii trebuie pedepsiți – eventual puși în colț pe coji de nucă; Noi, majoritarii decidem, voi sunteți o cantitate neglijabilă etc. Cam astea-s principiile democratice după care reacționează cei pe care i-ați ales să conducă destinele orașului din pușculița căruia se cheltuie anual 1 milion de euro pentru a plăti concertele gratuite, dar anunță că e sărac și n-are bani să facă o singură parcare publică subterană.
Să revenim la denumirea Școlii nr. 7, o miză aparent minoră. De dată recentă, pentru a nu le permite minoritarilor să-și abroge calitatea de nași ai școlii, majoritarii au făcut un alt proiect de hotărâre prin care cer ca școala să se numească Teleki Sámuel – o altă personalitate de etnie maghiară din zonă (contele explorator născut la Dumbrăvioară).
Subliniere: numele contelui Teleki Sámuel a fost introdus și în sondajul celor de la POL, clasându-se pe locul 5 din 11, doar 54 (6%) din cei 864 de tîrgumureșeni fiind convinși că e cel mai potrivit pentru a da numele școlii. Dar nu acest aspect e important și nici măcar lipsa de asumare a acestei noi propuneri (a treia) – proiectul majoritarilor e semnat ca delațiunile de la Securitatea comunistă, sub protecția anonimatului (“Inițiatori: consilieri locali”). Important de semnalat este această lipsă de discernământ, transformată deja într-o prostească ură declanșată de gruparea consilierilor fideli primarului Florea.
Orgoliile-s mai importante
Controlul total al majoritarilor, inclusiv asupra denumirii unei școli de care nu le-a păsat niciodată în cei doi ani de la începutul mandatului de aleși locali! Pedepsirea minoritarilor prin boicotarea oricărei propuneri a acestora denotă prostie și răutate gratuită, pentru că rolul unui ales local este să acționeze exclusiv în slujba comunității care l-a desemnat și care îl și plătește pentru asta. Numai că în forul deliberativ din Orașul Armoniei orgoliile au devenit mai importante decât interesul cetățenilor.
Nici nu mai e important ce hotărâre se va lua în privința numelui școlii, pentru că școala aia există de 64 de ani și o să mai existe indiferent că se va numi nr. 7, Sütő András sau Teleki Sámuel – în popor există o vorbă: copilul cu prea multe moașe rămâne cu buricul netăiat. Important și grav este că în consiliul aleșilor urbei ura deja controlează raționalul, iar cei care mai așteaptă de la cei pe care i-au trimis acolo aplicarea unor strategii de dezvoltare sunt din ce în ce mai puțini. Naivii incurabili.
Cătălin VISCHI
Aceasta stire este preluata.
Sursa articolului: URĂ ȘI PROSTIE – Jocul politrucilor din „Orașul Armoniei de fațadă” cu o școală din Tîrgu Mureș
Credit autor: admin.
