Alături de Imnul Naţional, Tricolorul românesc şi celelalte însemnele naţionale, limba română trebuie să reprezinte pentru fiecare dintre noi lucrurile sacre şi sfinte pe care le purtăm în suflet până la moarte.
Limba noastă română întruchipează încărcătura emoţională a inimilor românilor, atât de greu încercate de suferinţe, vise şi speranţe.
Dintotdeauna poporul român şi-a cernut în mod miraculos cu ajutorul limbii deopotrivă bucuria naşterii, dorul şi doina, truda şi veghea la hotare, devenite sentimentele cele mai curate transmise din generaţie în generaţie până în contemporaneitate.
A respecta şi a venera limba română înseamnă să fii patriot şi să-ţi iubeşti patria în care te-ai născut.
Este grav şi lipsit de respect să nu îţi respecţi istoria şi sacrificiile înaintaşilor noştri, care ne-au lăsat moştenire una dintre cele mai expresive limbi de pe pământ.
Consider că toți românii trebuie să onoreze așa cum se cuvine limba română, după cum excelent spunea marele Nichita Stănescu: „ A vorbi despre limba română este ca o duminică. Limba română este patria mea. De aceea, pentru mine, muntele munte se numeşte, de aceea, pentru mine, iarba iarbă se spune, de aceea, pentru mine, izvorul izvorăşte, de aceea, pentru mine, viaţa se trăieşte.”
