Este o metodă tradițională românească, veche, de conservare a cărnii de porc, în special după tăierea porcului de Ignat. Carnea era prăjită și păstrată în borcan sau un vas căreia i se spunea garniță.
Se folosesc bucăți de carne de porc (pulpă, spată, cotlet, coaste) tăiate în cuburi sau bucăți potrivite (aprox. 5-7 cm). Se poate folosi și slănină cu multă carne (fleică) și, de multe ori, câțiva cârnați proaspeți.
Carnea se sărează și se piperează bine (uneori se adaugă și usturoi pisat, boia de ardei sau alte condimente, cum ar fi cimbru sau foi de dafin) și se lasă de pe o zi pe alta.
Unii preferă ca bucățile de carne să fie gătite fără condimente, dar sarea e obligatorie.
Gătirea cărnii/ Trucuri ca să rămână suculentă
Carnea se prăjește în untură topită (obținută anterior din slănină), în ceaun. Trucul este ca untura să nu fie supraîncălzită, pentru a nu arde carnea.
O metodă modernă, menționată și de bloggerița de la Savori Urbane, este gătirea cărnii la cuptor. Aceasta se face lent, la temperatură de 150-160 de grade celsius, în propria grăsime (plus câteva linguri de untură), asigurându-ne că bucățile rămân fragede, suculente și rozalii la interior.
Punctul
Aceasta stire este preluata.
Sursa articolului: Carne la garniță: cum o faci, cum o păstrezi
Credit autor: Punctul.
