O idee administrativă majoră, menită să scoată Târgu Mureșul din criza eternă a gunoaielor prin consens local, a fost confiscată politic peste noapte. După ce liberalul Alexandru Gyorgy a propus în luna mai o masă rotundă pentru înființarea unei companii proprii de salubritate, UDMR a aplicat tactica clasică: a ignorat invitația la dialog, a copiat inițiativa și a depus-o ieri în nume propriu, căutând să-și adjudece toate meritele.
Târgu Mureșul se află de ani de zile în zodia provizoratului și a contractelor de salubritate de urgență, o „afacere” care a înghițit din buzunarele mureșenilor nu mai puțin de 220 de milioane de lei în ultimii 4 ani. În timp ce orașul se sufocă la propriu și la figurat sub mormane de deșeuri și contracte atribuite prin „negocieri directe” la limita legii, în culisele Primăriei se joacă un teatru politic ieftin, pe spatele și pe banii cetățenilor.
Cronologia unei „șmecherii” politice: De la consens, la furt de imagine
În luna mai a acestui an, fostul viceprimar și actualul ales local PNL, Alexandru Gyorgy, lansa o provocare publică fără precedent către întregul Consiliu Local. Având în spate experiența directă de coordonator al acestui sector și cifrele dezastruoase ale ultimilor ani (peste 72 de milioane de lei plătite doar în 2024 pentru servicii intens criticate), acesta a propus o soluție structurală: înființarea unei companii de salubritate deținute 100% de Municipiul Târgu Mureș.
Conștient că un astfel de colos administrativ nu se poate construi peste noapte și nici pe genunchi, liberalul a trimis tuturor colegilor de consiliu un draft deschis de proiect (HCL, referat de aprobare și anexe), invitându-i pe toți, indiferent de culoarea politică, să se așeze la masă și să fie co-inițiatori. Termenul limită pentru propuneri și îmbunătățiri era 25 mai 2026.
„Acest proiect nu trebuie să aibă culoare politică, ci este un demers necesar pentru comunitate. Vă invit pe toți […] să ne unim eforturile pentru Târgu Mureș și să fim co-inițiatori”, scria Alexandru Gyorgy în apelul său către consilieri.
Răspunsul UDMR? O tăcere suspectă în luna mai, urmată de o „revelație” bruscă în iulie.
UDMR și lipsa cronică de idei: Copiază, depune și mimează inițiativa
Ieri, printr-o postare triumfalistă pe Facebook, viceprimarul UDMR Kovács Mihály Levente a anunțat că grupul UDMR a depus… exact proiectul de hotărâre pentru înființarea unei companii municipale de gestionare a deșeurilor.
Fără nicio mențiune despre munca depusă de colegii de consiliu în primăvară, fără să fi răspuns invitației de a lucra cot la cot la un proiect consolidat și, cel mai grav, fără a prezenta niciun detaliu tehnic, calendar de implementare sau structură clară.
Practic, din lipsă de idei proprii și din dorința de a puncta electoral pe un subiect extrem de sensibil, UDMR a ales calea scurtă: a “furat” conceptul pus pe masă de PNL, l-a ambalat în culorile proprii de partid și l-a depus în grabă pentru a poza în „salvatorii orașului”.
De ce este periculoasă această manevră?
Înființarea unei companii municipale de salubrizare nu este o simplă bifă pe o foaie de hârtie și nici material de promovare pe rețelele sociale. Este un proces extrem de complex care implică:
- Calcule de rentabilitate economică extrem de riguroase;
- Achiziții masive de utilaje și logistică;
- Organigrame, angajări și strategii de preluare a fluxului de deșeuri fără a bloca orașul.
Refuzând să colaboreze și preferând să depună un proiect „pe persoană fizică de partid”, UDMR riscă să compromită însăși viabilitatea acestei companii.
În loc de o dezbatere largă, profesionistă, care să garanteze succesul proiectului, s-a preferat o acțiune de imagine, golită de conținut tehnic (lucru confirmat chiar de lipsa oricăror detalii din anunțul viceprimarului Kovács).
Concluzie: Târgu Mureș are nevoie de maturitate, nu de șmecherie politică
Această mișcare demonstrează o meteahnă veche a administrației locale: frica de a împărți meritele și incapacitatea de a pune interesul cetățenilor deasupra orgoliilor de partid.
Prin acest gest, UDMR nu face decât să confirme că este în pană de idei majore pentru oraș.
Când altcineva vine cu soluția salvatoare, instinctul politic nu a fost „hai să ajutăm”, ci „hai să o furăm”.
Rămâne de văzut dacă mureșenii vor taxa această șmecherie politică la vot sau dacă propaganda de partid va reuși să ascundă faptul că „originalul” administrativ aparține altcuiva.
