CRITICĂ GASTRONOMICĂ. Știți povestea cu lacătele iubirii?, alea închise pe ornamentele metalice ale podurilor, iar cheile aruncate în apă de cei doi care se iubesc, pentru ca iubirea lor să fie veșnică, să nu o poată desface nimeni… OK, pe malul Atlanticului, în imediată apropiere a falezei din lemn pe care se plimbă-n serile-nstelate îndrăgostiții care vin în sudul ăl mai sud al Portugaliei, în Alvor, e un podeț, tot din lemn, care duce la un restaurant (Sea Deck). Podul ăla a fost numit Podul Iubirii (simplificat: Love), numai că acolo îndrăgostiții nu își închid iubirea cu lacăte, ci leagă un soi de panglici, de toate culorile, pe care scriu numele persoanei iubite.
E o declarație de dragoste textilă, știu, însă ideea e unică, iar cei de la Sea Deck au alimentat-o, investind în imaginea unui restaurant decorat în roșu (culoarea iubirii) și alb (nuanța purității, a neîntinării). La restaurantul ăla (căruia toți în spun Love, nu Sea Deck) am decis să explorăm cina din această noapte.
Cum a fost? Aș vrea să vă spun: dezamăgitor. Nu am s-o fac, pentru că v-aș minți. A fost aproape desăvârșit. Era așa dacă eram însoțiți de cele iubite, lâng-un ocean de turcoaz, deci nu e vina celor de la Love că n-a fost decât o cină camaraderească, care a debutat cu cafele negre (să ne țină pleoapele ridicate) și pahare de vin (să ni le coboare).
Vinul, după gusturi: prietenul meu Raoul a optat pentru un alb-gălbui Planalto Reserva, iar eu am ales un vin verde, nu doar pentru cromatică (Quinta de Azevedo), floral, intens, fresh, în care se simțeau toate razele soarelui pogorât peste viile din lunca râului Cávado. Un vin reinventat de familia Sogrape în anii ’80 și redat cunoscătorilor – care, bănuiesc, au fost la fel de încântați ca și mine :). “Raoul, cum a fost vinul tău?”. “Bun, fructat”. OK, e cam sec, dar încredeți-vă-n mine ca observator și veți ști că a fost peste “bun”.
Să trecem la mâncare, am ales și aici diversificat, pentru a avea două măsuri de comparație. Raoul, Secretos de porco preto (Secretul porcului) cu garnitură de legume și cartofi frecați cu rozmarin și apoi prăjiți. Eu, un pește oceanic numit Linguado (Solea solea, pentru cunoscătorii de latină și pentru pescari), scăldat în legume gratinate.
Era atât de proaspăt, încât am întrebat când a fost prins: „Azi. Nu servim pește decât în ziua în care a fost prins”. Respectabil. Cum a fost? Răspunsul unanim al papilelor noastre gustative: ge-ni-al! Servirea? Într-un mare fel, deși toți angajții, de la piccolo la chelner, barman sau șeful de sală erau extrem de tineri. Bonusuri am acordat nu doar bucătarilor, ci și plating-ului, artistic fără să fie fițos, estetic, apetisant. Un punct în plus pentru prezentarea peștelui, pentru care au adus o masă specială și l-au dezosat (perfect, extrem de rapid și spectaculos) chiar în fața noastră. Chirurgie gastronomică, pacientul (clientul) salvat.
● Mâncare: 5
● Plating: 4
● Servire: 5
● Ambient: 5 (cât să-i dai?, e chiar pe malul Atlanticului!)
● Curățenie: 4,5
● Raport calitate-preț: 4,5
NOTA FINALĂ: ★★★★,★ (4,5 stele din 5)
Vă mai zic ceva de atmosferă în condițiile în care ne-am hrănit pe o terasă de pe care priveam Atlanticul și mestecam acompaniați de sunetul valurilor care se izbeau de țărm? Zic că nu e cazul. Curățenie aproape perfectă (în condiții de poziționare a locației), scor… Rezonabil.
Dacă vi s-a făcut foame, nu săriți peste micul dejun. Iar noi dăm niște note, gustând un Quinta do Cotto, rubiniu ca iubirea. Doar am fost la… Love :), nu?
Cătălin VISCHI
Aceasta stire este preluata.
Sursa articolului: CLIENT SUB ACOPERIRE – Love (Alvor-Portugalia): acolo unde pe chef îl iubește Atlanticul
Credit autor: admin.
