Mobilierul urban din majoritatea orașelor românești seamănă: cam aceeași bancă metalică sau din lemn, același coș de gunoi, aceeași jardinieră din beton gri. Funcțional? Da. Memorabil? Rar spre niciodată. Există însă orașe în Europa unde banca din parc a fost gândită nu doar ca un loc de stat, ci ca un obiect care definește un spațiu, atrage oameni și dă identitate unui loc. Trei dintre ele, de dimensiuni comparabile cu Târgu-Mureșul, arată ce se poate face când mobilierul stradal este tratat ca element de design, nu doar de inventar.
Rijeka, Croația
Complexul Benčić datează din secolul al XVIII-lea, când aici a fost construită o rafinărie de zahăr. A fost transformat apoi în fabrică de tutun și, în cele din urmă, în fabrică de motoare Rikard Benčić, care și-a închis porțile abia în 1995. Scenariul industrial a făcut loc unui cartier cultural, iar locația a fost complet reconvertită, renăscând din cenușa fabricii prin integrarea sa literală și simbolică.
În curțile interioare ale noului hub cultural, care găzduiește astăzi Muzeul de Artă Modernă și Contemporană, Biblioteca Civică și Casa Copiilor, mobilierul urban a fost proiectat ca o serie de elemente modulare din beton alb finisat, decorate pe alocuri cu mozaic colorat, într-un stil inspirat din arhitectura mediteraneeană.
Punctul
Aceasta stire este preluata.
Sursa articolului: Trei orașe europene unde mobilierul urban iese din tipare și transformă spațiul public în destinație
Credit autor: Maria Manu.
