Drept dovadă, nu-mi amintesc cui aparține enunțul din titlu! Nicio problemă, că tocmai pe asta se bazează conducătorii noștri. Că uităm, cu sau fără ajutorul neamțului. Vorbesc de Alzheimer. Ni se promit vrute și nevrute, știind că oricum vom uita, chiar dacă ne-au mai promis aceleași lucruri și altădată!
Aseară am călătorit cu un autobuz frumos, iluminat, legănindu-se atât de maiestuos în ninsoarea densă, încât zgribuliții din stație îl confundau cu un autocar. Și nu circula pe linia 5, deci a fost doar o iluzie optică. Precum un tricou „sehaș” pe care îl cumpăram cândva pentru că era de firmă! La fel și autobuzul acesta, spațios, cu loc rezervat pentru scaunul cu rotile, cu platforma pentru urcarea celor cu dizabilități, cu uși glisante care huruie cam ciudat, cu toate astea cu totul și cu totul altceva decât suratele lui ce luau foc pe capete într-o vreme.
Uităm prea multe și prea repede at
Aceasta stire este preluata.
Sursa articolului: Uităm prea multe și prea repede
Credit autor: Punctul.
