Social

INTERVIU. Gianina Șerban, despre copiii cu dizabilități: „Să nu mai afișeze milă pentru că nu de asta avem nevoie”

Am stat puțin de vorbă despre dificultățile de a lucra cu copiii cu dizabilități cu Gianina Șerban, directorul departamentului Resurse Umane din cadrul Fundației Transilvane Alpha.

Reporter: Care este importanța evenimentului de astăzi?

Gianina Șerban: Acest eveniment are o dublă importanță. Are loc evenimentul de sfârșit de an de activitate a centrului de zi Perseverența, centrul pentru copii cu nevoie speciale și de asemenea este și evenimentul de final de proiect, e vorba despre un proiect cu finanțare MOL, „Cufărul fermecat” cu terapie cu teatru interactiv pentru copii cu nevoie speciale.

Rep.: Câți copii deservește în acest moment centrul Perseverența și de ce vârste?

G.Ș.: În cadrul Centrului de zi Perseverența avem în momentul de față 16 copii cu dizabilități multiple și severe și în afară de asta în cadrul centrului sunt aproximativ încă 50 de copii care beneficiază de intervenții de specialitate în sistem ambulatoriu. Grupele de vârstă sunt între 5 și 15 ani.

Rep.: Ce fel de servicii li se oferă copiilor înscriși la centrul de zi?

G.Ș.: În cadrul Centrului de zi copiii beneficiază de îngrijire primară, îngrijire de bază și de servicii și intervenții de specialitate, respectiv kinetoterapie, hidroterapie, logopedie, psihopedagogie.

Rep.: Ce anume le-a adus copiilor acest proiect în ultimele 8 luni?

G.Ș.: Acest proiect le-a adus terapie prin artă, prin teatru și în decursul acestui proiect copiii au dobândit sau și-au îmbunătățit anumite abilități cognitive, socio-emoționale, de comunicare și de relaționare și în același timp s-au distrat împreună cu noi.

Rep.: Aveți proiecte viitoare de acest gen în plan?

G.Ș.: Da, noi încercăm să profităm de toate oportunitățile de finanțare de acest gen care se ivesc și pe viitor încercăm să menținem aceste activități la același nivel.

Rep.: Activitățile desfășurate în cadrul centrului de zi îi ajută pe copiii cu dizabilități să se integreze mai departe în educația formală de curs normal?

G.Ș.: Îi ajută, da. Acum depinde și de nivelul fiecărui copil, dar intenția noastră și scopul nostru acesta și este, de a integra copiii în școlile speciale sau de masă. Sunt într-adevăr copii care s-au integrat, care vin de câteva ori pe săptămână la fundație în centrul de zi și câteva zile merg la grădinița normală.

Rep.: Există niște probleme ale învățământului incluziv pe care le cunoașteți?

G.Ș.: Nu cred că sunt în măsură să dau acest răspuns. Fiecare instituție încearcă probabil să-și facă treaba cât mai bine. Cred că serviciile private sunt undeva la nivel mai ridicat decât cele ale statului.

Rep.: Care sunt aspectele cu cel mai ridicat grad de dificultate atunci când avem de-a face cu copiii cu dizabilități de orice fel?

G.Ș.: Spre exemplu este problemă în momentul în care se intervine în terapie pentru că acești copii care se nasc cu probleme sau care le dobândesc pe parcurs, pentru acești copii intervenția trebuie să intervină cât de repede posibil. Deci în momentul în care s-a pus diagnosticul și acesta trebuie pus cât mai repede, copilul trebuie să intre în recuperare, fiind șanse mai mari să se întâmple acest lucru. Dacă copilului nu îi este pus un diagnostic sau el vine foarte târziu, peste 6-7 ani, este foarte greu să mai faci ceva sau rezultatele vor fi slabe.

Rep.: Care sunt recomandările pentru oamenii simpli care întâlnesc un copil cu dizabilități? Cum ar trebui să se poarte, cum ar trebui să reacționeze?

G.Ș.: Să nu reacționeze ca și cum este un copil bolnav și să nu mai afișeze milă pentru că nu de asta avem nevoie. Copiii trebuie integrați, copiii trebuie obișnuiți, adică de fapt societatea și copiii cu dezvoltare normală ar trebui obișnuiți cu acești copii cu dizabilități și în sensul acesta noi încercăm să facem activități, să mergem în școli, în grădinițe, să ieșim cât mai mult cu ei pentru ca lumea, pentru ca societatea să se obișnuiască cu prezența lor.

Rep.: Se mai pot integra acești copii în comunitate după ce cresc?

G.Ș.: Depinde de momentul în care se face intervenția și depinde și de ce li se oferă după vârsta de 18 ani. Spre exemplu noi avem centru de zi, dar centrul nostru de zi este pentru copii până la 18 ani. După aceea, știu că posibilitățile sunt mult mai reduse, din păcate.

Post-ul INTERVIU. Gianina Șerban, despre copiii cu dizabilități: „Să nu mai afișeze milă pentru că nu de asta avem nevoie” apare prima dată în Stiri din Mures, Stiri Targu mures – Liderul presei muresene.


Aceasta stire este preluata.

Sursa articolului: INTERVIU. Gianina Șerban, despre copiii cu dizabilități: „Să nu mai afișeze milă pentru că nu de asta avem nevoie”

Credit autor: Elena.Polearus.

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back to top button