Călina Maria Iușan este de profesie psiholog școlar și psiholog sportiv, iar cu prilejul interviului următor ne împărtășește viziunea sa asupra acestei profesii și satisfacția pe care a simțit-o când a ajuns în staff-ul echipei naționale de fotbal a României. Psihologul mureșean mărturisește că munca pe care o desfășoară alături de sportivi este diferită de celelalte categorii de clienți deoarece aceștia au deja conturată o viziune și au ales un drum pe care doresc să îl urmeze.
Reporter: Ce v-a determinat să vă orientați către acest domeniu, al psihologiei sportive?
Psiholog Călina Maria Iușan: Totul a început de la un anunț de angajare pe internet în care se căuta psiholog sportiv pentru Centrul de Excelență al Federației Române de Fotbal. Mă aflam la sfârșitul unui an școlar încărcat de evenimente, iar acestă oportunitate am considerat-o oarecum răsplata pentru întreaga mea muncă. Mi s-a părut incitant și provocator, deoarece era cu totul nou față de ceea ce făceam la momentul respectiv. Îmi doream foarte mult să lucrez cu sportivii mai ales că în familia mea tata a practicat sportul. Când am cunoscut echipa și stafful cu care urma să lucrez am simțit că acolo este locul meu. Noutatea acestui domeniu era o provocare, m-a ajutat enorm psihologia școlară, deoarece lucram cu elevii, iar sportivii cu care lucram erau de asemenea elevi.
Rep.: Între acel moment și prezent care a fost evoluția dumneavoastră?
C.M.I.: Am avut o evoluție frumoasă datorită muncii și pregătirii în acest domeniu. Am urmat cursuri de specializare și perfecționare în domeniul psihologie sportului organizate și susținute de profesori și psihologi renumiți, iar apoi au venit convocările la echipele naționale de fotbal ale României, în special la loturile de juniori. Am avut plăcerea de a colabora cu oameni deosebiți antrenori și sportivi selecționați din toată țara și care acționau la diferite cluburi în străinătate.
Rep.: Ați făcut parte din staff?
C.M.I.: Da, am făcut parte din staff-ul echipei naționale de juniori și e o mândrie să îți reprezinți țara, să știi că și tu contribui, îți aduci aportul la rezultatele acelei echipe. Am simțit o emoție și o bucurie enormă în momentul în care am îmbrăcat echipamentul sportiv oficial de prezentare al României, când am urcat în autocarul pe care scria ”Echipa Națională a României”și mai ales când s-a intonat imnul țării noastre. A fost extraordinar!
Rep.: Ce presupune activitatea de psiholog sportiv?
C.M.I.: Psihologul sportiv asistă sportivul în drumul său spre performanță. El intervine nu doar când e o problemă ci face parte din antrenament. Mergem pe acțiune, pe funcționalitatea sportivului în teren. Activitatea presupune evaluări ale sportivilor, fixarea de obiective pe care le stabilim împreună cu antrenorul în funcție de calendarul competițional și respectând principiile pregătirii psihologice și realizarea planurilor de dezvoltare individualizată. Presupune un management al echipei în ceea ce privește coeziunea grupului, formarea echipei, cooperarea, colaborarea, comunicarea, rezolvarea conflictelor din cadrul echipei, integrarea sportivilor într-un colectiv în cazul sporturilor de echipă. Se pune accent pe creșterea motivației, a încrederii în sine. Psihologul sportiv nu oferă soluții, ci asistă sportivul în drumul său spre performanță, ajutându-l să își atingă obiectivele. Nu îl transformă, ci îl călăuzește astfel încât sportivul să-și găsească singur calea pentru a ajunge acolo unde își dorește. Psihologul lucrează atât cu sportivul cât și cu antrenorul, colaborează cu întregul staff. În această ecuație pot intra părinții sportivilor și profesorii, în acest caz vorbim mai mult de o psihoeducație a acestora.
Rep.: Care sunt principalele surse care dăunează activității sportivului din punct de vedere mental și cu care lucrați cu sportivii?
C.M.I.: Sursele care dăunează activității sportive sunt neîncrederea în forțele proprii, lipsa de cunoaștere și valorizare a propriilor calități, anxietatea cognitivă și somatică, teama de performanță și teama de eșec. Sunt sportivi care se confruntă cu o lipsă motivației și situații în care nu-și știu gestiona succesul.
Rep.: Au fost situații în care o echipă de fotbal conducea cu 2-1, iar în final pierdea cu 3-2, oferindu-se la final explicația că sportivii s-au temut de performanță. Ce înseamnă de fapt teama de performanță?
C.M.I.: Anxietate de performanță este o stare mentală de tensiune, neliniște, care are la bază teama de a eșua. Este însoțită de diferite simptome. Simptome somatice: puls și respirație accelerată, uscarea gurii și a gâtului, tremurul mâinilor, rigiditatea mușchilor, dureri de burtă. La nivel comportamental apare impulsul de a ieși din sală sau din teren sau de proptire în acel loc, fie izbucnirea în plâns sau țipătul. La nivel cognitiv apărare confuzie, probleme de memorie, gânduri catastrofale, în timp ce la nivel emoțional sportivul poate simți vinovăție sau îi învinovățește pe alții, tristețe, nu-și mai poate controla emoțiile, poate apărea panica. Persoanele cu anxietate de performanță sunt percepute de cei din jur ca fiind persoane competitive, ambițioase, cu rezultate deosebite, chiar și propria lor percepție este la fel. Consideră că valoarea sa ca om constă în rezultatele obținute, pe care dacă nu sunt le are, nu valorează nimic. În cazul sportivilor care se confruntă cu anxietate de performanță rezultatele, valoarea sa ca sportiv este dată de rezultat, nu de procesul în sine pe care se angajează. Cu alte cuvinte, ”dacă nu am rezultate foarte bune nu sunt valoros, ceilalți mă consideră slab.”
Rep.: Dumneavoastră lucrați cu sportivi care practică sportul individual dar și cu cei care practică sportul de echipă. Care sunt diferențele dintre lucrul cu sportivii din prima categorie și cel cu sportivii din a doua categorie?
C.M.I.: În sporturile de echipă responsabilitatea este împărțită, coechipierii se bazează unul pe celălalt și este esențial să existe o comunicare între jucători, un limbaj comun. În sporturile individuale există o presiune mai mare pe sportiv, acesta fiind responsabil de comportamentul pe care le are. Chiar și presiunea mentală este mult mai mare, de aceea obiectivele pe care le stabilim sunt diferite la sportul de echipă față de sportul individual.
Rep.: Din ce perioadă este important ca sportivii să beneficieze de consiliere psihologică de specialitate?
C.M.I.: Intervenția psihologului poate fi de la vârste mici și nu doar când apare o dificultate. Ea este specifică fiecărei etape de dezvoltare sportivă. De exemplu, la preșcolari se pune accent pe formarea și dezvoltarea competențelor socio-emoționale: identificarea, recunoașterea și controlul emoțiilor, competențe sociale cum ar fi așteptarea rândului, solicitarea și oferirea ajutorului, împărțirea jucăriilor, plăcerea de a se juca împreună și jocul fără reguli. În perioada de inițiere se pune accent pe dezvoltarea armonioasă fizică, psihică, motrică. Jocul este necesar dând încredere copilului. În etapa de dezvoltare se pune accentul pe respirația copilului și rolul ei în antrenament și relaxare. La puberi și adolescenți se accentuează încrederea în calități și în alte activități care le creează plăcere pe lângă sportul practicat, se accentuează bucuria lucrului în antrenament ca apoi, între 14-18 ani accentul cade pe plăcerea concursului, nu rezultatul, antrenamentul mental făcând parte din antrenamentul zilnic. În etapa de elită la echipele performante individualizarea va fi mai mare, accentul se pune pe motivație și încrederea în sine.
Rep.: Periodicitatea acestor ședințe individuale este în funcție de evaluarea inițială?
C.M.I.: Au loc în funcție de gravitatea dificultăților și în funcție de situațiile care se impun. Sunt cazuri în care săptămânal există ședințe dar și cazuri în care într-o singură ședință se pot rezolva anumite probleme.
Rep.: Ați lucrat în principal cu fotbaliști?
C.M.I.: Lucrez cu sportivi din toate ramurile sportive. Cel mai mult am lucrat cu fotbaliști dat fiind locul de muncă. Principiile sunt aceleași în toate sporturile, diferențele sunt date de specificul și ramura sportivă.
Rep.: În perioada dificilă prin care am trecut și prin care încă mai trecem din cauza COVID-19 cum v-ați desfășurat activitatea?
C.M.I.: În acestă perioadă activitatea a presupus ședințe cu sportivii și antrenorii, cu staff-ul online. Temele au fost diverse: autocunoaștere și dezvoltare personală, antrenamente individuale, psihoeducație, gestionarea timpului, reziliență.
Rep.: Ați avut de-a lungul activității elevi sportivi de care să fiți foarte mândră?
C.M.I.: Sunt mandră de toți sportivii cu care am avut bucuria să lucrez. Fiecare este unic, are ceva special. Rezultate deosebite au fost nu doar pe plan sportiv ci și în plan academic. Am avut sportivi pe care i-am revăzut la loturile naționale și a fost o imensă bucurie. Mulți dintre ei au ajuns la echipe de club renumite în țară și în străinătate. Mulți au obținut rezultate foarte bune la învățătură, au frecventat licee de elită și se îndreptă spre facultăți cu specializări sportive. M-au sunat pentru a mă anunța de rezultatele obținute la examenul de bacalaureat și pentru a-mi mulțumi pe această cale. Îmi aduce satisfacție și mulțumire faptul că păstrăm legătura chiar dacă munca propriu zisă cu ei s-a încheiat.
Rep.: Ați lucrat cu sportivi care aveau o mentalitate defensivă vis a vis de dumneavoastră?
C.M.I.: Am lucrat cu antrenori de acest tip și a fost o provocare. Reținerea din partea antrenorilor apare când nu știu la ce să se aștepte, când nu este informat de ceea ce presupune colaborarea cu psihologul sportiv. Mulți dintre antrenori nu au colaborat cu un psiholog. În momentul când îți faci cunoscut rolul și atribuțiile tale profesionale, lucrurile devin clare.
Rep.: În anii ’90 și după, antrenorii erau și psihologii echipei?
C.M.I.: Da, erau și psihologii echipei pentru că fiecare antrenor are și o latură de pregătire psihologică însă psihologul nu poate fi înlocuit de antrenor la fel cum nici antrenorul nu poate fi înlocuit de psiholog. Fiecare are rolul său bine definit în cadrul unui staff.
Rep.: Cum vedeți acest domeniu al psihologiei sportive în contextul în care în județul Mureș sunteți singurul practicant? Ar fi nevoie de mai mulți psihologi?
C.M.I.: Eu văd psihologia sportului într-o dezvoltare accentuată. Consider că rolul și locul psihologului sportiv în cadrul unui club este primordială. Există situații în care prezența psihologului este crucială, de exemplu când sportivul evoluează mai bine în antrenament decât în competiții, când sportivul are multe trăsături perfecționiste sau situații în care își pierde concentrarea în momentele critice ale jocului. Până nu demult a avea psiholog la club era considerat un lux, iar în contextul actual prezența psihologului a devenit o necesitate. Apreciez sportul și susțin practicarea acestuia la toate categoriile de vârstă. Sportul aduce beneficii nu doar pe palierul fizic ci și mental, emoțional și social. Îmi doresc ca sportul din județul nostru să continue și să evolueze astfel încât să avem rezultate frumoase pe plan național și internațional.
Au consemnat Alex TOTH și Andreea ȚIȚIU
Post-ul INTERVIU. Călina Maria Iușan, psihologul ”tricolorilor” juniori apare prima dată în Stiri din Mures, Stiri Targu mures – Liderul presei muresene.
Aceasta stire este preluata.
Sursa articolului: INTERVIU. Călina Maria Iușan, psihologul ”tricolorilor” juniori
Credit autor: redactia.
