Citesc peste tot pe Facebook că “jumătate din țară” ar plânge înfrângerea fotbaliștilor. Nu-mi permit să dau verdicte despre meci – nu sunt specialist. Totuși, un lucru este sigur: fotbalul este un sport de echipă. Într-o echipă se împarte totul – și victoria, și înfrângerea. Nu poți pune responsabilitatea pe umerii unei singure persoane.
În schimb, văd cum mass-media încearcă permanent să atenueze eșecul, iar treptat jucătorii sunt transformați în victime sau chiar în martiri. Mă întreb: cu aceeași intensitate a relatat presa performanțele sportivilor români care, deși accidentați, au ajuns în finale la Campionate Mondiale și Europene și au câștigat medalii pentru România? A văzut cineva jumătate de țară plângând pentru ei? A simțit cineva compasiunea pe care o vedem acum?
Câți sportivi români au fost privați de medalii de aur sau de podium din cauza unor decizii arbitrale greșite? Au plâns? Nu. Au mers mai departe, deși majoritatea oamenilor nici nu știu aceste lucruri, pentru că presa abia le menționează, iar motivele erorilor de arbitraj nu sunt aproape niciodată analizate. Pot enumera multe nume de sportivi care au părăsit competițiile cu dezamăgire, dar fără să aștepte regrete publice.
Acești sportivi sunt cei care duc numele României în lume – la Jocurile Olimpice, Campionatele Mondiale și Europene. Ei ridică steagul României în fața lumii, demonstrând că țara noastră are campioni adevărați. Pentru ei ar trebui să existe mai mult sprijin, mai multă recunoaștere, nu doar glorificarea unor sporturi de echipă care, de multe ori, nu obțin rezultate nici pe aproape comparabile.
Nu contest popularitatea fotbalului – este sportul global. Dar dacă vorbim despre eficiență și rezultate, mulți dintre sportivii români din discipline individuale sunt cu mult înainte. Mi-au spus de nenumărate ori că “pe oameni nu-i interesează sportul, ci fotbalul”. Poate că este adevărat, însă aceiași oameni urmăresc Jocurile Olimpice, unde concurează sportivi care nu primesc atenția și respectul pe care le merită.
Mulți sportivi muncesc ani la rând pentru o șansă de calificare la Olimpiadă și totuși nu ajung acolo. Cine îi consolează? Cine le recunoaște sacrificiile? Ei nu beneficiază de sprijinul financiar al fotbaliștilor, dar tot se antrenează cu capul sus și dinții strânși, dorindu-și doar respect, apreciere și un simplu “suntem mândri de voi”. Din păcate, rareori sunt în lumina reflectoarelor, deși ar merita din plin.
Nu sunt împotriva fotbalului. Îmi doresc doar ca sportivii care aduc cu adevărat rezultate României să primească măcar o parte din atenția care o primesc fotbaliștii.
Iar fotbaliștilor le transmit atât: să fie modești, să respecte sportul și adversarul, și să ofere un exemplu autentic generației care vine – un exemplu de voință, determinare și perseverență.
Le doresc tuturor sportivilor români mult succes în 2026!
Hai, România!
Alex BALLAI
Post-ul Vocile Cetății. Fotbalul este un sport de echipă. Într-o echipă se împarte totul – și victoria, și înfrângerea apare prima dată în Stiri din Mures, Stiri Targu mures – Liderul presei muresene.
Aceasta stire este preluata.
Sursa articolului: Vocile Cetății. Fotbalul este un sport de echipă. Într-o echipă se împarte totul – și victoria, și înfrângerea
Credit autor: redactia.
